E ora 10. Cocoșul a cântat astăzi mai târziu ca niciodată.
Eu, sunt un băiat simplu. Dintotdeauna mi-am iubit mama și tata. Dar cel mai mult pe mama. Mamei ii plac cocoșii grăsuti cu creasta roșie așa ca miezul de harbuz.
Mie nu-mi plac cocoșii, dar harbuzul imi place.
Mama obișnuia să-mi cumpere din piață harbuji roșii apoi tăia felii mărunte în fața mea.
”Ia creasta cocoșului” zicea . Acum, nu mai primesc.
Adică , cocoșul mare e la locul lui în poiată, și creasta lui e tot acolo.
Mama își face timp mereu să se joace cu mine de-a teatru, “tu ai să fii actor mare intr-o zi”zice .Mamei îi plăcea teatrul, de aia zicea asta in fiecare zi.
Mie nu-mi plac degetele de la picioare,mamei ii plac.”Ai călcâi de uraiaș,uriașule” așa zice. Așa zicea mereu si mă gâdila. Acum, nu mă mai gadil.
Mama are obiceiul să mă drăgălească mereu. O iubesc dintotdeauna. Și ea mă iubea.
Cocoșul a cântat azi mai târziu ca niciodată.Ciudat nu ?
Mama iubea cocoșul cel mare.
Eu eram supărat că sărea la vecini. Mama îl leaga mereu să nu sara. Acum e la vecinu, dar nu sunt supărat pe el. Îmi amintește de ea. Mama nu e departe.
De ce a cântat azi cocoșul așa de târziu ? Mereu îi spun mamei că
Cocoșul e supărat pe ea că a plecat. Acum cine o să-l mai lege? Acum cine mă gâdila? Harbujii sunt copți mama, taie-mi o felie. Mama sunt actor mama, îmi e dor de tine .
Și cocoșul e suparăt pe tine , azi a cântat așa târziu… Te iubesc ! Te iubesc !
“Ia creasta cocoșului, tu ai să fii actor mare… ai călcâi de uriaș uriașule”
Mama e in rai acum…
Iar cântă cocoșul, dar e târziu, e prea târziu.
